De ce uităm să fim simpli? De ce vieţile noastre sunt conduse de nişte maşinării , de idei manipulatoare care nu transmit nimic, de stiluri de viaţă, care deşi par perfecte ne degradează sufletul ?
Nu sunt o naivă şi o visătoare, dar parcă prea mult se vorbeşte despre sexualitate, despre bani, despre viaţa altora, despre maşinării şi mai puţin despre literatură, despre idei, despre concepte, despre religie, despre viaţă....
Parcă ne plictisesc, parcă ni se par penibile şi puerile aceste subiecte , chicotim înfundat şi privim sceptic pe interlocutorul nostru dacă încearcă să ne provoace la o discuţie filosofică... despre "nimicuri" ... îl privim de parcă i-ar lipsi luciditatea şi raţiunea....
Sincer, mi-e dor de perioada liceului , când studiam literatură şi o analizam, când discutam despre tot felul de subiecte, intrigante, culturale... când aveam idei nebuneşti şi începeam să le dezbat, fără să fiu privită ca o imatură ....
Soluţia cred că ar fi ignorarea acestor reacţii blazate, prafuite de prea multă tehnică şi viaţă "modernă" ... însă nu o afundare într-o astfel de lume (plină de fantezie şi filosofie) pt. că nu am mai putea supravieţui ..... e bine din când în când să mai hrănim şi sufletul, cred că s-o fi săturat şi el, săracul de atâta ură, de egoism, de manele, de politică ieftină, de blonde proaste în colanţi , de "jmecheri" cu burtă, de artă efemeră şi frumuseţe artificială.....
Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la o melodie a artistei preferate Tracy Chapman , care instigă la a nu-ţi vinde sufletul unor iluzii superficiale....
Nu sunt o naivă şi o visătoare, dar parcă prea mult se vorbeşte despre sexualitate, despre bani, despre viaţa altora, despre maşinării şi mai puţin despre literatură, despre idei, despre concepte, despre religie, despre viaţă....
Parcă ne plictisesc, parcă ni se par penibile şi puerile aceste subiecte , chicotim înfundat şi privim sceptic pe interlocutorul nostru dacă încearcă să ne provoace la o discuţie filosofică... despre "nimicuri" ... îl privim de parcă i-ar lipsi luciditatea şi raţiunea....
Sincer, mi-e dor de perioada liceului , când studiam literatură şi o analizam, când discutam despre tot felul de subiecte, intrigante, culturale... când aveam idei nebuneşti şi începeam să le dezbat, fără să fiu privită ca o imatură ....
Soluţia cred că ar fi ignorarea acestor reacţii blazate, prafuite de prea multă tehnică şi viaţă "modernă" ... însă nu o afundare într-o astfel de lume (plină de fantezie şi filosofie) pt. că nu am mai putea supravieţui ..... e bine din când în când să mai hrănim şi sufletul, cred că s-o fi săturat şi el, săracul de atâta ură, de egoism, de manele, de politică ieftină, de blonde proaste în colanţi , de "jmecheri" cu burtă, de artă efemeră şi frumuseţe artificială.....
Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la o melodie a artistei preferate Tracy Chapman , care instigă la a nu-ţi vinde sufletul unor iluzii superficiale....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu