Stiu că nu am mai scris de mult tare niciun articol ... fie că nu am avut timp, am fost prinsă în diverse activităţi, fie nu am avut nici inspiraţie şi sunt atât de perfecţionistă încât nimic nu mi se părea demn de scris.
Şi mă gândeam , ce merită să faci public şi ce nu . Depinde de specificul blogului fiecăruia, de cât de sincer eşti, de ceea ce vrei să transmiţi sau facem un jurnal deschis despre orice?
Cum să scrii articole despre "ce-am mâncat azi : shaorma e magnifică!" ???? Pe cine intrigi la problematici, la răspunsuri contradictorii, la păreri, dacă ţi-ai luat gentuţă nouă şi o arăţi celorlalţi?? Aşa şi ?
De fapt, pentru ce au fost create blog-urile? Înţeleg ... modalitate de promovare a unor evenimente, branduri, spectacole; exprimarea unor opinii sociale, sentimentale prin scris sau prin fotografie; lansarea unor teme de discuţii; modalitate să-ţi manifeşti şi exersezi stilul beletristic şi jurnalistic... toate acestea , folositoare. Îmi face plăcere să vad bloguri interesante, cu fotografii, cu articole care te pun pe gânduri, care te amuză, care îţi deschid ochii, care te informează... Dar să arăţi altora cum te duci la facultate şi cum bei suc la terasă, fără niciun stil, fără concluzii , fără umor şi fără nici o morală ... pentru ce mai scrii? Ei ce au de învăţat din asta, cu ce îşi "clătesc" sufletul şi mintea?
Nu voi da exemple de astfel de bloguri pentru că nu are rost să fac reclamă , nu aş ieşi avantajos... ("Bad publicity is good publicity")
Şi pentru ca acest articol sa nu fie doar un pretext să mai adaug un text în "palmares" , aş vrea să arunc o pastilă efervescentă, ca un tratament, să încerc ca în aproape fiecare articol să adaug o poezie (nu proprie, evident) care s-ar adapta în peisaj. Poate vă instig la titluri de poezii, care se pliază pe actualitate. Că şi aşa m-am intoxicat de atâţia termeni de specialitate, în timpul sesiunii, încât simt nevoia de o "înghiţitură" de frumos.
V-am instigat? Aştept titluri , versuri .....
Cum să scrii articole despre "ce-am mâncat azi : shaorma e magnifică!" ???? Pe cine intrigi la problematici, la răspunsuri contradictorii, la păreri, dacă ţi-ai luat gentuţă nouă şi o arăţi celorlalţi?? Aşa şi ?
De fapt, pentru ce au fost create blog-urile? Înţeleg ... modalitate de promovare a unor evenimente, branduri, spectacole; exprimarea unor opinii sociale, sentimentale prin scris sau prin fotografie; lansarea unor teme de discuţii; modalitate să-ţi manifeşti şi exersezi stilul beletristic şi jurnalistic... toate acestea , folositoare. Îmi face plăcere să vad bloguri interesante, cu fotografii, cu articole care te pun pe gânduri, care te amuză, care îţi deschid ochii, care te informează... Dar să arăţi altora cum te duci la facultate şi cum bei suc la terasă, fără niciun stil, fără concluzii , fără umor şi fără nici o morală ... pentru ce mai scrii? Ei ce au de învăţat din asta, cu ce îşi "clătesc" sufletul şi mintea?
Nu voi da exemple de astfel de bloguri pentru că nu are rost să fac reclamă , nu aş ieşi avantajos... ("Bad publicity is good publicity")
Şi pentru ca acest articol sa nu fie doar un pretext să mai adaug un text în "palmares" , aş vrea să arunc o pastilă efervescentă, ca un tratament, să încerc ca în aproape fiecare articol să adaug o poezie (nu proprie, evident) care s-ar adapta în peisaj. Poate vă instig la titluri de poezii, care se pliază pe actualitate. Că şi aşa m-am intoxicat de atâţia termeni de specialitate, în timpul sesiunii, încât simt nevoia de o "înghiţitură" de frumos.
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
V-am instigat? Aştept titluri , versuri .....
