Mesaj de Sarbatori

Deoarece sunt o mare fană a lor, le iubesc şi le stimez din toată inima, aş dori să le ajut facându-le o urare de sărbători.
Este vorba de academicele care frecventează biblioteci de tipul "shopping center", care fac cercetare şi studiu de caz în cluburile "dă fiţe" , care contribuie la economia naţională şi internaţională fiind mari consumatoare ale produselor de lux, fiind altruiste, gândindu-se cum să facă mai bună viaţa bătrâneilor plini de bani.
Şi dragelor "coţofane" pe tocuri, pentru că mă gândesc intens la voi şi vă doresc binele, voi dedica următoarea felicitare de Sărbători, tuturor sponsorilor cu ceafa lată, cu portofelul plin, cu statură sub 1,50, cu vârsta mai mare decât Moş Crăciun.

Cu toată căldura (nu cred că aveţi prea mare nevoie de ea... sunteţi "arse" destul )

Felicitare găsită aici

Păcat că au fost numai doi

Ştiu, scriu rar....

Clipul de mai jos, postat pe diverse bloguri, dat la televizor a stârnit în mine dorinţa de a deveni practician al anarhiei. Ce frumos a aruncat el, ziaristul irakian, cu bună ţintă ce-i drept, în "one-neuron" president Bush, cu o pereche de pantofi (doar una??). Ahhh, câtă exaltare a trezit în mine această întâmplare, îmi tresărea inima, mai ceva ca într-o zi de Crăciun (care şi aşa a devenit manelistic, dar asta e o altă dezbatere).
Să nu se înţeleagă că eu sunt de partea teroriştilor, dar acest gest denotă că "poporul" încă se mai poate trezi, încă se poate revolta... Ce i-aş umple de pantofi pe toţi politicienii români sau ce-o fi aceste primate care îşi bat joc de noi spunând că ne "conduc" ţara. Aş decărca un tren marfar
de pantofi peste ei... nu ar fi minunat ?

Nu e extraordinar ? Bucuraţi-vă :



Şi un tribut adus lui Mircea Badea , primul ce a avut iniţiativa :

Genocid cu tentă roz

Sunt speciale, sunt războinice, au două facultăţi, ba sunt pe cale să o înceapă şi pe a treia, şi un master în viitor, reuşesc în tot ce îşi propun , nu există mâine sau poate pentru ele, nu au bariere şi sfidează principiile...
Nu, nu sunt intelectuale , nu sunt profesoare universitare, nu sunt Ioana D'Arc , nu au vreun talent special .... sunt minunatele noastre prietene ... "piţipoancele" . Sunt cele care au un creierul aplatizat de la shopping, care se îmbracă în roz şi îşi accesorizează aurul la hainele sport, care reuşesc indiferent dacă e moral sau nu, care au funcţii şi care cu siguranţă vor avea, care îşi găsesc un sponsor cu ceafă lată, pentru a le propulsa în carieră... şi reuşesc. Ele îţi demonstrează, indirect, că oricât de mult ai citi, ai munci, te-ai zbate pentru cariera ta, pentru principiile tale, pentru moralitate sau profunzime, nu au nevoie de toate aceastea pentru a avea succes, pentru a obţine orice, fără cel mai mic efort....
Încep să regret că fac parte din acelaşi regn cu aceste primate, că mă asemăn, cel puţin biologic cu ele... îmi vine să îmi cumpăr o mitralieră ..... măcar aş fi eroina persoanelor gând în gând cu mine ....
O clipă de glorie pentru o viaţă în închisoare? Hai că nu merită efortul, parazitele !

Mă pregătesc să-mi fie dor

Dacă tot plecarea mea pentru o perioadă lungă, se apropie fanatic, mă gândeam cum o să mă simt când îmi va fi dor, ce voi face să le arăt tuturor că îmi lipsesc ?

Cum poate fi exprimat dorul, absenţa cuiva, a ceva, a unei amintiri, a unei etape, a unui sentiment?
Prin poezie, prin cuvinte simple, prin lacrimi, prin depresie, prin muzică ....

Mi-am adus aminte de o poezie din liceu, de Mircea Cărtărescu, care îmi sugera cel mai bine ideea de dor de cineva, de dorinţa de a-l avea cât mai aproape, instantaneu.

(Dacă tot am promis că voi posta poezii)

Ciocnirea - Mircea Cartarescu

Intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului
si am gasit fierul ruginit, plin de viermi;
am cautat surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor
isi prinsesera paianjenii panza.

pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita
isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot,am tras de el pana am inceput sa apropii
metru cu metru cartierul tau de al meu
turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare
incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case incat deasupra a ramas doar o muchie de lumina scanteietoare
pulsand in aerul ars, ca de fulger.

trageam de fir, si ca un sfant indian facand trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre militie
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latina zambi; trageam de fir, incolacindu-l pe brat, si deodata
casa ta cu brauri albe si roz ca o prajitura de var
aparu cu fereastra ta in dreptul ferestrei mele
geamurile pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata
si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pana ne-am imbratisat strivindu-ne buzele
pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima
mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,
ciobindu-ne sira spinarii, arzand.

arzand cu troznete, ca dati cu benzina
arzand cu gheturi albastre, cu stalactite de fum
cu ceara sfaraitoare, cu seu orbitor
pana cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru...

De dragul scrisului....

Stiu că nu am mai scris de mult tare niciun articol ... fie că nu am avut timp, am fost prinsă în diverse activităţi, fie nu am avut nici inspiraţie şi sunt atât de perfecţionistă încât nimic nu mi se părea demn de scris.

Şi mă gândeam , ce merită să faci public şi ce nu . Depinde de specificul blogului fiecăruia, de cât de sincer eşti, de ceea ce vrei să transmiţi sau facem un jurnal deschis despre orice?
Cum să scrii articole despre "ce-am mâncat azi : shaorma e magnifică!" ???? Pe cine intrigi la problematici, la răspunsuri contradictorii, la păreri, dacă ţi-ai luat gentuţă nouă şi o arăţi celorlalţi?? Aşa şi ?

De fapt, pentru ce au fost create blog-urile? Înţeleg ... modalitate de promovare a unor evenimente, branduri, spectacole; exprimarea unor opinii sociale, sentimentale prin scris sau prin fotografie; lansarea unor teme de discuţii; modalitate să-ţi manifeşti şi exersezi stilul beletristic şi jurnalistic... toate acestea , folositoare. Îmi face plăcere să vad bloguri interesante, cu fotografii, cu articole care te pun pe gânduri, care te amuză, care îţi deschid ochii, care te informează... Dar să arăţi altora cum te duci la facultate şi cum bei suc la terasă, fără niciun stil, fără concluzii , fără umor şi fără nici o morală ... pentru ce mai scrii? Ei ce au de învăţat din asta, cu ce îşi "clătesc" sufletul şi mintea?

Nu voi da exemple de astfel de bloguri pentru că nu are rost să fac reclamă , nu aş ieşi avantajos... ("Bad publicity is good publicity")

Şi pentru ca acest articol sa nu fie doar un pretext să mai adaug un text în "palmares" , aş vrea să arunc o pastilă efervescentă, ca un tratament, să încerc ca în aproape fiecare articol să adaug o poezie (nu proprie, evident) care s-ar adapta în peisaj. Poate vă instig la titluri de poezii, care se pliază pe actualitate. Că şi aşa m-am intoxicat de atâţia termeni de specialitate, în timpul sesiunii, încât simt nevoia de o "înghiţitură" de frumos.

Necuvintele
Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.

El a întins spre mine o ramură ca un braţ.

Eu am întins spre el braţul ca o ramură.

El şi-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul

ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând

ca sângele.

Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

El

un om singur.

V-am instigat? Aştept titluri , versuri .....

Festival Internaţional de Capoeira în Iaşi

BRAZILIA-ŞI TRIMITE CULORILE CĂTRE ORAŞUL NOSTRU

Acesta este sloganul Primului Festival Internaţional de CAPOEIRA, din România, festival ce va avea loc în perioada
15 - 18 mai 2008 la Sala Polivalentă din Iaşi.

Dacă vrei să simţi vibraţiile, emoţiile, energia şi spiritul brazilian al acestui sport-cultură , să te îndrăgosteşti de fascinaţia mişcării şi a muzicii, vino la Festival. Adaugă cunoştinţelor tale, tradiţia unei culturi de sute de ani, CAPOEIRA!!

Pentru foarte mulţi români, acest sport este o noutate, pt. unii o ciudăţenie, însă vă invit să vă daţi singuri seama că este o cultură, o artă, o pasiune şi un sport de timp liber, accesibil tuturor.

Festivalul este organizat de Asociaţia Sportivă "K-NOI" în colaborare cu Mestre Cibriba (Franţa) , se va desfăşura pe parcursul a 4 zile, pline de activităţi specifice, deschise publicului . Se va încheia cu un show demonstrativ, cu INTRAREA LIBERĂ,
Duminică 18 mai 2008 ora 17:00 la Sala Polivalentă.

Vizitaţi site-ul www.capoeira-knoi.ro pentru toate detaliile evenimentului .


DESCOPERĂ O NOUĂ VIZIUNE A SPORTULUI DE TIMP LIBER,
DESCOPERĂ CAPOEIRA !!!

Paşte Fericit ?

Salvador Dali - Hypercube Cross

Se pare că începe perioada ghiftuirii şi a exceselor culinare, a beţiei şi a Iepuraşului. Acestea sunt singurele lucruri care contează pentru majoritatea românilor ortodocşi care sărbătoresc Paştele.
Uităm să ţinem post, uităm că aceste zile nu sunt doar pentru a avea "liber" de la serviciu, pentru a ne distra de parcă ar fi Revelionul şi uităm esenţialul : E ziua învierii Domnului Iisus Hristos. Ce legătură are Iepuraşul cu Învierea, cu faptul ca Iisus a fost răstignit pt. omenire, că ni s-a dat un exemplu de suferinţă, de iertare, de speranţă ???

Înţeleg că totul are aspect comercial, dar toţi avem pretenţia să nu existe catastrofe naturale, ne mirăm cum de ni se întâmplă toate necazurile... Din cauză că de Paşti ne dăruim ouă de ciocolată venite din partea unui Iepuraş, care deşi nu are nicio tangenţă cu tradiţiile noastre, nu reprezintă cu nimic spiritul acestei sărbători RELIGIOASE !

E şi mai interesant cum toţi devin brusc "mai buni" în Săptămâna Mare , iar în restul anului parcă uită de tot...

Nu vreau să fac aici predici religioase, dar mă înspăimântă faptul că se pierde esenţa unei sărbători religioase (mă repet) şi mai ales că această uitare atrage după sine nenorocirile ....

Un Paşte Fericit! Fără iepuraşi şi fără ouă de ciocolată, doar cu lumina Învierii şi ouă roşii !


Un site interesant, care reaminteşte şi învaţă ce este de fapt Paştele : Paşte Fericit