Păcat că au fost numai doi

Ştiu, scriu rar....

Clipul de mai jos, postat pe diverse bloguri, dat la televizor a stârnit în mine dorinţa de a deveni practician al anarhiei. Ce frumos a aruncat el, ziaristul irakian, cu bună ţintă ce-i drept, în "one-neuron" president Bush, cu o pereche de pantofi (doar una??). Ahhh, câtă exaltare a trezit în mine această întâmplare, îmi tresărea inima, mai ceva ca într-o zi de Crăciun (care şi aşa a devenit manelistic, dar asta e o altă dezbatere).
Să nu se înţeleagă că eu sunt de partea teroriştilor, dar acest gest denotă că "poporul" încă se mai poate trezi, încă se poate revolta... Ce i-aş umple de pantofi pe toţi politicienii români sau ce-o fi aceste primate care îşi bat joc de noi spunând că ne "conduc" ţara. Aş decărca un tren marfar
de pantofi peste ei... nu ar fi minunat ?

Nu e extraordinar ? Bucuraţi-vă :



Şi un tribut adus lui Mircea Badea , primul ce a avut iniţiativa :